***

Fii tu tot inima mea!

***

Obsesii

Cu rosii fanare, galbene, verzi
Trec noaptea strigoii prin lanuri de grau
Si cainii in lanuri in noapte tot bat
Strigoii la crasma in pod au intrat,
Si podul se vede bizar luminat
De rosii fanare, galbene, verzi.
Strigoii, din pod, isi iau inapoi,
Lasate din viata, demult, amanete...
Asa spune basmul ce azi l-am uitat
Ca noaptea, la crasma, apar siluete
Cu rosii fanare, galbene, verzi.
Dar cand despre ziua cocosu-a cantat,
Cad buzna, din pod, gramezi de strigoi,
Si-n hau, peste lanuri, strigoii se pierd
Rosii, galbeni si verzi.

George Bacovia - Strigoii

Umbra

Ma prafuise timpul dormind peste hartii...
Se intindea noianul de unde nu mai vii;
O umbra, in odaie, pe umeri m-apasa
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poti sa te culci, e ora si noaptea-ntarziata,
Vei scrie, alta data, orice, si tot nimic.
O umbra esti acuma, si pot sa te ridic,
Lasand odaia goala, si lampa afumata...

Gerorge Bacovia - Umbra

Away from the city **

Away from the city

cantec de dor

Măi bǎdită, bǎdişor,
scrie-mi carte că mi-i dor
Da n-o scrie cu cerneala,
cǎ de-aceia-i multǎ-n ţarǎ.
Si n-o scrie cu cǎrbune
cǎ d-acela-i mult in lume.
Ci o scrie cu argint
sǎ ştiu cǎ-i de la iubit,

Cǎrticicǎ-n cornurele
pǎ de margini cu mǎrgele,
Oi citi-o-n pumnişori
cu lacrimi din ochişori
Oi citi-o pân'grǎdinǎ
cu lacrimi de la inimǎ

Concert Grigore Lese from ema mihalachi on Vimeo.

Când cântă omul?... Când îi vine.

Nu-i lumină nicări
or murit tăţi oaminii.
Numa’ la mândruţa me’
arde lampa ca ş-o ste’.
Ş-atâta m-oi duce-n noapte
până m-oi ‘tâlni cu moarte’
Sǎ mǎ puie’n copârşău
la un loc cu Dumnezău
Copârşău cu scânduri late
unde moartea nu strǎbate
Copârşău cu scânduri ude
unde moartea nu pǎtrunde

Aceasi floare

Iubito, pe prispa ti-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a cailor moarte.
Ea are petale lungi,
sufland ai sa poti sa le zmulgi.
Iubito eu flori nu prea stiu
Sunt un gradinar damblagiu.
Nu stiu - trandafir, liliac,
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel,
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vietii vecine
Si care miroase a tine.
Iubito, pe prispa tu ai
O floare din insula Rai.

Adrian Paunescu - Aceasi floare

Prin tunelul orange

Se linistisera copacii si zambeau
si suradeau spre mine,
iar eu stiam: in curand
ei or sa moara.
Se linistise vrabia din gand
si-mi ciugulea cuvintele din palma
si eu stiam: in curand
ea o sa moara.
Se linistise calul de o şea,
iar muntele se linistise tot de vulturi
nelinistit stateam,
urland stateam
ca sa-i ingrop in ganduri
si mi-era frica si nu suradeam.

Nichita Stanescu

***

sfarsit de anotimp

Deodata aerul a impietrit in jurul meu
si se izbesc de el cuvintele zvarlite
si se-nrosesc, si-asa raman mereu,
din ce in ce mai lungi si mai rarite.
Si simt cum gravitatia se muta
in mine insumi, din afara
si brusc pe globul inimii imi cade
lumea, cand trupul inca-mi zboara.

Nichita Stanescu - Cantec

La o margine

Cantec

Nu ma face frumos nici tristetea,
nici amurgul, nici foamea,
nici inima altuia, nici copacii altuia,
nici strada goala de tine,
nici caii, nici iarba,
nici pietrele,
nici cuvantul prin ale carui
vocale
pot sa privesc
ca prin orbite goale.

Nichita Stanescu - Cantec

trece ceva, dar nu stiu ce anume.

Pentru ca merg pe tine,
tu esti coperit cu urme de picioare,
eu am talpile tocite.

Numai daca sar nu ne-atingem,
sau numai daca tu te surpi.
Unde ma termin eu, incepi tu.

Alb sticlos, cu vedenii.
Se arata: o coborire de ingeri,
o ridicare de cristale de cuart.

O coborare de zi si de seara,
un rasarit continuu
de diferite planete.

Nu stiu daca este cald sau daca este rece.
Nu stiu nici macar daca suntem singuri.
Trece ceva, dar nu stiu ce anume.

.........................................................

(Nichita Stanescu - Suprafata)

alene...

tra-la-la la leagane...