End of season...

Eram atat de atent,
incat se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele inghetau in jurul meu,
prefacandu-se-n stilpi rasuciti.

Eram atat de atent,
incat plutirea ondulata-a mirosurilor
se prabusea-n intuneric
si parca niciodata n-as fi-ncercat
frigul.

Deodata
m-am trezit atat de departe
si de strain
ratacind inapoi chipului meu,
ca si cum mi-as fi-nvelit simturile
cu relieful fara de noima al lumii.

Eram atat de atent,
incat
nu te-am recunoscut, si poate
ca vii mereu,
in fiecare ora, in fiecare secunda,
si treci prin asteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf.

(Nichita Stanescu)