joi, 30 decembrie 2010
marți, 28 decembrie 2010
luni, 27 decembrie 2010
sâmbătă, 25 decembrie 2010
joi, 23 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
Cantec
Deodata aerul a impietrit in jurul meu
si se izbesc de el cuvintele zvarlite
si se-nrosesc, si-asa raman mereu,
din ce in ce mai lungi si mai rarite.
Si simt cum gravitatia se muta
in mine insumi, din afara
si brusc pe globul inimii imi cade
lumea, cand trupul inca-mi zboara.
(Nichita Stanescu - Cantec)
luni, 20 decembrie 2010
marți, 14 decembrie 2010
luni, 13 decembrie 2010
duminică, 12 decembrie 2010
sâmbătă, 11 decembrie 2010
vineri, 10 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
vineri, 3 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
Inima
Totul se micsora egal, cu viteza gandului,
in acelas timp, muntii, marile, oamenii.
Totul se prabusea in sine insusi cu viteza egala
si in acelas timp, incat nimeni
nu baga de seama nimic.
Numai prezenta luminii, incapatanatei,
nemiscatoarei lumini,
numai sangele-acesta pierdut
de lucruri
ar fi putut starni o banuiala.
Dar
cineva ar fi trebuit sa stea in afara
si
nu s-a gasit nimeni, absolut nimeni.
Totul se marea egal, cu viteza gandului,
in acelas timp, norii, campiile, oamenii.
Totul izbucnea din sine insusi, cu viteza egala
si in acelas timp, incat nimeni
nu baga de seama nimic.
Numai prezenta noptilor, incapatanatelor,
nemiscatoarelor nopti,
numai sfera aceasta de intuneric,
marginita de astri,
ar fi putut starni o banuiala.
Dar
cineva ar fi trebuit sa stea inlauntru
si
nu s-a gasit nimeni, absolut nimeni.
Nichita Stanesc - Inima