vineri, 21 mai 2010

iar cand voi fi pamant....


Iar cand voi fi pamant,
In linistea serii, 
Sapati-mi un mormant 
La marginea marii. 
Nu voi sicriu bogat, 
Podoabe si flamuri, 
Ci-mi impletiti un pat 
Din vestede ramuri. 
Sa-mi fie somnul lin 
Si codrul aproape, 
Sa am un cer senin 
Pe-adancile ape. 
S-aud cum blande cad 
Izvoarele-ntruna, 
Pe varfuri lungi de brad 
Alunece luna. 
S-aud pe valuri vant, 
Din munte talanga, 
Deasupra-mi teiul sfant 
Sa-si scuture creanga. 
Si cum n-oi suferi 
De-atuncea-nainte, 
Cu flori m-or troieni 
Aduceri aminte. 
Si cum va inceta 
Al inimii zbucium, 
Ce dulce-mi va suna 
Cantarea de bucium! 
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri, 
Izbind s-or framanta 
Eternele valuri 
Si nime-n urma mea 
Nu-mi planga la crestet, 
Ci codrul vant sa dea 
Frunzisului vested. 
Luceferii de foc 
Privi-vor din cetini 
Mormant far' de noroc 
Si fara prieteni.

(Mihai Eminescu)

Un comentariu:

This photo is copyrighted by the photographer and may not be used without permission.