Deodata aerul a impietrit in jurul meu
si se izbesc de el cuvintele zvarlite
si se-nrosesc, si-asa raman mereu,
din ce in ce mai lungi si mai rarite.
Si simt cum gravitatia se muta
in mine insumi, din afara
si brusc pe globul inimii imi cade
lumea, cand trupul inca-mi zboara.
(Nichita Stanescu - Cantec)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu