Inima

Totul se micsora egal, cu viteza gandului,
in acelas timp, muntii, marile, oamenii.
Totul se prabusea in sine insusi cu viteza egala
si in acelas timp, incat nimeni
nu baga de seama nimic.

Numai prezenta luminii, incapatanatei,
nemiscatoarei lumini,
numai sangele-acesta pierdut
de lucruri
ar fi putut starni o banuiala.
Dar
cineva ar fi trebuit sa stea in afara
si
nu s-a gasit nimeni, absolut nimeni.

Totul se marea egal, cu viteza gandului,
in acelas timp, norii, campiile, oamenii.
Totul izbucnea din sine insusi, cu viteza egala
si in acelas timp, incat nimeni
nu baga de seama nimic.

Numai prezenta noptilor, incapatanatelor,
nemiscatoarelor nopti,
numai sfera aceasta de intuneric,
marginita de astri,
ar fi putut starni o banuiala.

Dar
cineva ar fi trebuit sa stea inlauntru
si
nu s-a gasit nimeni, absolut nimeni.

Nichita Stanesc - Inima