Nu mor caii cand vor cainii!

... va fi o poveste scurta, o confesiune scurta, 
Acum doua-trei dupa-amieze, primesc un telefon 
de la un necunoscut, care era ingrijorat ca as fi bolnav, 
care era fericit ca m-as fi insanatosit, ma rog... 
Si-mi spune un lucru care m-a lasat asa... nemaipomenit de 
bucuros. Mi-a spus, zice: ba, poete, zice, nu mor caii 
cand vor cainii. Si-mi spun mie: stii ca are dreptate,
am spus eu, sa stii ca omul asta are dreptate. 
Pai nu mor caii cand vor cainii! 
Si, de altfel... 

(Nichita Stanescu - Gand4)